Faptul că unele tipuri de roci minerale posedă proprietăţi neobişnuite de atracţie atunci când se află în apropierea fierului, a fost descoperit cu secole în urmă. Una dintre aceste minerale speciale, magnetul natural sau magnetitul, este menţionat cu aproximativ 2500 de ani în urmă în Europa şi chiar mai devreme în Orientul Îndepărtat ca şi subiect de curiozitate.
Mai târziu este folosit în navigaţie, utilizând descoperirea că o bucată din acest material neobişnuit tinde să se orienteze pe direcţia nord-sud dacă este lăsat să se rotească liber (suspendat la capătul unui fir sau plutind pe apă). În 1269, Pierre de Maricourt întreprinde un studiu ştiinţific ce arată că şi fierul poate fi „încărcat” în mod similar cu această proprietate prin frecarea acestuia de unul dintre „polii” magnetului.